Assassin’s Creed Syndicate – În sfârșit, un pas înainte [REVIEW]

După atâția ani în care a pierdut din ce în ce mai mulți fani, seria Assassin’s Creed înregistrează, în sfârșit, un progres.

Multe dintre lucrurile pe care le voi scrie în prima parte a acestui review au fost deja spuse de numeroși ”fanboys” în ultimii ani, iar majoritatea problemelor despre care voi vorbi au afectat și alte jocuri, nu doar Syndicate. Ubisoft, din punctul meu de vedere, a comis greșeală după greșeală în ultimii ani, șirul acesta culminând cu Assassin’s Creed Unity, considerat de mulți cel mai slab joc al seriei.

Syndicate este mai bun decât Unity. Acest lucru este clar. Este mai bine optimizat, arată mai bine, însă nu rezolvă toate problemele care au adus seria în acest punct. Chiar și așa, este imposibil să nu-i acorzi o notă mare acestui joc. Înainte de a continua în cazul în care nu ați jucat niciun titlu și ați vrea să o încercați în curând, menționez că s-ar putea să aveți parte de unele spoiler-e.

”Poți să mori ca un erou, sau să trăiești suficient de mult pentru a te transforma în personajul negativ”. Assassin’s Creed ar fi trebuit să moară odată cu Ezio, dar cei de la Ubisoft au spus ”nu”. Seria a continuat și am fost transportați în perioada revoluției americane. La finalul lui Assassin’s Creed III, însă, moare și Desmond. A fost probabil una dintre cele mai grave erori din partea celor care s-au ocupat de scrierea poveștii, întrucât a dat naștere unor întrebări la care nici astăzi nu am primit răspuns. Probabil cele mai importante sunt ”ce s-a întâmplat cu Juno?” și ”ce se va întâmpla cu planeta noastră?”.

[related]

Odată cu moartea lui Desmond, seria a pierdut elementul care făcea legătura între toate jocurile, acesta fiind prezent încă din primul joc. Astfel, a devenit evidentă una dintre cele mai grave probleme ale jocului: lipsa personajelor de succes. Odată cu ieșirea din scenă a lui Ezio, seria nu a mai avut un protagonist care să se bucure de simpatia fanilor. Acum, de parcă ar vrea să confere legitimitate noilor personaje, Ubisoft ne amintește de câteva ori de Ezio și de Altair. Connor nu este menționat aproape deloc, iar de Edward și de Haytham putem citi câteva lucruri într-unele descrieri.

După cum probabil știți, în Assassin’s Creed Syndicate puteți juca cu gemenii Evie și Jacob Frye. Evident, cei doi au caractere diferite și moduri diferite de acționa: Jacob este impulsiv și nu se teme de o confruntare, pe când Evie preferă să fie mai silențioasă, acționând pe ascuns.

Dacă este vreunul dintre cei doi care se apropie de tipologia asasinului ideal din acest joc, aceea este Evie. Jacob, de cealaltă parte, dă uneori impresia că și-a ales tabăra greșit în acest război. Pot să înțeleg într-o anumită măsură lipsa de modestie. Și Ezio era aproape la fel la debutul său în Assassin’s Creed II. Dar pe parcurs, pus în fața unor situații mai puțin plăcute, Ezio se transformă într-un asasin adevărat. Jacob nu dă dovadă de disciplină și nu are pe nimeni care să-l poată educa în acest sens.

Singura problemă pe care o are Evie, din punctul meu de vedere, este faptul că nu se descurcă la fel de bine precum fratele ei în timpul luptelor. Pentru a-i dezvolta pe cei doi, aveți mai multe skill-uri pe care le puteți debloca: unele dintre ele sunt specifice lui Jacob, altele lui Evie, iar altele sunt comune. Pe parcursul jocului, unele vor deveni extrem de importante deoarece veți avea de-a face cu inamici din ce în ce mai sofisticați.

Și armele vor juca un rol important în lupta cu templierii, însă nu vă așteptați la o diversitate foarte mare. În ceea ce privește armele pentru lupta directă cu inamicii, puteți apela la trei tipuri: kukri-ul (un cuțit nepalez), bastonul special care ascunde o sabie și boxul. Atât. Nu mai avem diversitatea din trecut, când puteam folosi la un buzdugan, un topor sau o suliță.

În schimb, cele disponibile au mai multe versiuni din ce în ce mai bune, pe care le veți putea debloca prin efectuarea de misiuni sau pe care le puteți fabrica. Ubisoft a inclus și un sistem de plată, pentru cei care vor să progreseze mai repede în joc. Am ales să nu vorbesc foarte mult despre acest lucru deoarece nu consider că așa ceva își are locul în cadrul seriei.

Assassin’s Creed Syndicate – Puncte Pro

Mediul înconjurător este, fără doar și poate, unul din punctele cele mai important ale jocului. Londra în anul 1868 era un oraș industrializat, extrem de diferit de locațiile precedente în care s-a desfășurat jocul. Fabrici, căi ferate, cartiere aglomerate, toate acestea caracterizau capitala celui mai mare imperiu de pe fața Pământului în acei ani. La început, orașul nu pare extrem de plăcut. Aleile pline de nămol și coșurile fumegânde ale fabricilor nu aduc un plus de eleganță împrejurimilor, însă, pe parcurs, vă veți obișnui cu orașul și veți descoperi frumusețile sale ascunse.

Datorită dimensiunii, Ubisoft a implementat două elemente noi interesante. Unul dintre acestea este reprezentat de lansatorul de frânghie cu ajutorul căreia puteți naviga extrem de ușor între clădiri. De asemenea, acesta va fi util și atunci când vreți să escaladați rapid pereții. Al doilea element este reprezentat de trăsură, principalul mijloc de transport în Assassin’s Creed Syndicate. Trăsurile vor fi folosit nu doar pentru a ajunge mai repede la destinații, ci și pentru a scăpa de urmăritori în unele cazuri.

Luptele sunt extrem de reușite, așa cum era de așteptat. Indiferent că te lupți cu unul, doi, trei sau patru inamici, nu veți putea observa vreun glitch în timpul confruntărilor. Mișcările sunt naturale, iar controlurile simple garantează o experiență plăcută. În funcție de skill-urile pe care le deblocați, combo-urile pot răni mai mult inamicii, ajutându-vă să terminați luptele mai rapid. Cât despre grafică, nu cred că mai are rost să vorbesc despre calitatea ei de excepție, așa cum ne-au obișnuit creatorii jocului.

Assassin’s Creed Syndicate – Puncte Contra

Lipsa unor misiuni speciale, precum cele desfășurate în cadrul clădirilor istorice, mi se pare un minus al acestui joc. În trecut, puteați explora diverse construcții istorice, precum Hagia Sofia din Constantinopol, în cadrul unor misiuni secundare care vă puteau aduce armuri mai bune sau arme speciale. Cred că oricine și-ar fi dorit să exploreze parlamentul mai îndeaproape, sau să găsească încăperi secrete sub Columna lui Nelson

Personajele, după cum am spus mai devreme, nu sunt construite într-un mod ideal. Cei doi frați sunt asasini încă de la început. Nu vedem cum au devenit asasini, ce persoane apropiate au pierdut sau cum s-au schimbat personalitățile lor în timp. În schimb, am remarcat modul în care Ubisoft a creat personajele negative, subliniind de multe ori influența negativă a acestora asupra orașului și pregătind jucătorul pentru confruntarea cu Starrick.

Assassin’s Creed Syndicate – Concluzie

Mai este mult de muncă până când seria va putea atinge nivelul de popularitate din trecut. Dar după Unity, nu putem decât să observăm că Syndicate este un pas înainte. Personajele, cu defectele și calitățile lor sunt mai bune decât în jocul precedent, povestea este mai interesantă, iar gameplay-ul, superior din orice punct de vedere. Nu este în niciun caz cel mai reușit joc Assassin’s Creed, însă cred că este cel mai bun de la Revelations încoace. Își va reveni seria Assassin’s Creed vreodată? Cei mai mulți spun că nu, dar Syndicate este cu siguranță un motiv de speranță pentru cei mai optimiști dintre noi.